Conform Legii Educației Naționale (Legea 1/2011), învățământul universitar de stat este gratuit pentru cifra de școlarizare aprobată anual de Guvern și cu taxă, în condițiile legii.

În instituțiile de învățământ superior de stat, învățământul este gratuit pentru cifra de școlarizare aprobată anual de Guvern și cu taxă. Cuantumul taxei este stabilit de către senatul universitar, conform legii. Instituțiile de învățământ superior au autonomie în stabilirea cuantumului taxelor și au obligația să le comunice tuturor celor interesați, inclusiv pe site-ul universității.

O persoană poate beneficia de finanțare de la buget pentru un singur program de licență, pentru un singur program de master și pentru un singur program de doctorat.

Instituțiile de învățământ superior pot percepe de la candidați, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, taxe de înscriere pentru organizarea și desfășurarea admiterii, în cuantumurile aprobate de senatele universitare. Senatele universitare pot să prevadă, prin metodologiile proprii de admitere, scutirea la plata acestor taxe sau reducerea lor.

În învățământul universitar de stat gratuit se pot percepe taxe pentru: depășirea duratei de școlarizare prevăzute de lege, admiteri, înmatriculări, reînmatriculări, repetarea examenelor și a altor forme de verificare, care depășesc prevederile planului de învățământ. De asemenea, se pot percepe taxe și pentru activități neincluse în planul de învățământ, conform metodologiei aprobate de senatul universitar.

Finanțarea învățământului superior de stat se asigură din fonduri publice, în concordanță cu următoarele cerințe:

• considerarea dezvoltării învățământului superior ca responsabilitate publică și a învățământului, în general, ca prioritate națională
• asigurarea calității învățământului superior la nivelul standardelor din Spațiul European al Învățământului Superior pentru pregătirea resurselor umane și dezvoltarea personală ca cetățeni ai unei societăți democratice bazate pe cunoaștere
• profesionalizarea resurselor umane în concordanță cu diversificarea pieței muncii
• dezvoltarea învățământului superior și a cercetării științifice și creației artistice universitare pentru integrarea la vârf în viața științifică mondială.

Execuția bugetară anuală a instituțiilor de învățământ superior de stat se face publică.

Finanțarea învățământului superior de stat poate fi realizată pe bază de contract și prin contribuția altor ministere, pentru acele instituții de învățământ superior care pregătesc specialiști în funcție de cerințele ministerelor respective, precum și prin alte surse, inclusiv împrumuturi și ajutoare externe.

Toate resursele de finanțare ale universităților de stat sunt venituri proprii.

Instituțiile de învățământ superior de stat și particulare pot primi donații din țară și din străinătate, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

Finanțarea la nivel de sistem

În instituțiile de învățământ superior de stat, învățământul este gratuit pentru cifra de școlarizare aprobată anual de Guvern și cu taxă. Cuantumul taxei este stabilit de către senatul universitar, conform legii. Instituțiile de învățământ superior au autonomie în stabilirea cuantumului taxelor și au obligația să le comunice tuturor celor interesați, inclusiv pe site-ul universității.

Instituțiile de învățământ superior de stat funcționează ca instituții finanțate din fondurile alocate de la bugetul de stat, venituri extrabugetare și din alte surse, potrivit legii.

Veniturile acestor instituții se compun din sume alocate de la bugetul Ministerul Educaţiei, pe bază de contract, pentru finanțarea de bază, finanțarea complementară și finanțarea suplimentară, realizarea de obiective de investiții, fonduri alocate pe bază competițională pentru dezvoltare instituțională, fonduri alocate pe bază competițională pentru incluziune, burse și protecția socială a studenților, precum și din venituri proprii, dobânzi, donații, sponsorizări și taxe percepute în condițiile legii de la persoane fizice și juridice, române sau străine, și din alte surse. Aceste venituri sunt utilizate de instituțiile de învățământ superior, în condițiile autonomiei universitare, în vederea realizării obiectivelor care le revin în cadrul politicii statului din domeniul învățământului și cercetării științifice universitare.

Finanțarea suplimentară se acordă din fonduri publice de către Ministerul Educaţiei pentru a stimula excelența instituțiilor și a programelor de studii, atât din cadrul universităților de stat, cât și al celor particulare.

Ministerul Educaţiei asigură finanțarea de bază pentru universitățile de stat, prin granturi de studii calculate pe baza costului mediu per student echivalent, per domeniu, per cicluri de studiu și per limbă de predare. Granturile de studii vor fi alocate prioritar spre acele domenii care asigură dezvoltarea sustenabilă și competitivă a societății, iar în interiorul domeniului, prioritar, celor mai bine plasate programe în ierarhia calității acestora, numărul de granturi de studii alocate unui program variind în funcție de poziția programului în această ierarhie.

Finanțarea de bază este multianuală, asigurându-se pe toată durata unui ciclu de studii. Finanțarea complementară se realizează de Ministerul Educaţiei prin:

• subvenții pentru cazare și masă
• fonduri alocate pe bază de priorități și norme specifice pentru dotări și alte cheltuieli de investiții și reparații capitale
• fonduri alocate pe baze competiționale pentru cercetarea științifică universitară.

Finanțarea instituțiilor de învățământ superior de stat se face pe bază de contract încheiat între Ministerul Educaţiei și instituția de învățământ superior respectivă, după cum urmează:

• contract instituțional pentru finanțarea de bază, pentru fondul de burse și protecție socială a studenților, pentru fondul de dezvoltare instituțională, precum și pentru finanțarea de obiective de investiții
• contract complementar pentru finanțarea reparațiilor capitale, a dotărilor și a altor cheltuieli de investiții, precum și subvenții pentru cazare și masă
• contractele instituționale și complementare sunt supuse controlului periodic efectuat de Ministerul Educaţiei și CNFIS (Consiliul Național pentru Finanțarea Învățământului Superior).

Autonomie financiară și control

Autonomia universitară este garantată prin Constituție. 

Libertatea academică este garantată prin lege. 

Instituțiile de învățământ superior se organizează și funcționează independent de orice ingerințe ideologice, politice sau religioase.

Autonomia universitară dă dreptul comunității universitare să își stabilească misiunea proprie, strategia instituțională, structura, activitățile, organizarea și funcționarea proprie, gestionarea resurselor materiale și umane, cu respectarea strictă a legislației în vigoare.

Aspectele fundamentale ale autonomiei universitare se exprimă în Carta universitară, aprobată de senatul universitar, în concordanță strictă cu legislația în vigoare.

Autonomia universitară se exercită numai cu condiția asumării răspunderii publice.

Răspunderea publică obligă orice instituție de învățământ superior, de stat sau particulară:

• să respecte legislația în vigoare, carta proprie și politicile naționale și europene în domeniul învățământului superior
• să asigure eficiența managerială și eficiența utilizării resurselor, în cazul universităților de stat, și a cheltuirii fondurilor din surse publice, conform contractului instituțional
• să asigure transparența tuturor deciziilor și activităților sale, conform legislației în vigoare.

Taxe în învățământul superior de stat

Învățământul superior este gratuit pentru studenții finanțați de stat; cu toate acestea, instituțiile pot percepe taxe de la acești studenți pentru înscriere și înscriere și pentru repetarea examenelor.

Locurile pentru studenți finanțate de la bugetul de stat sunt alocate instituțiilor publice de învățământ superior prin ordin de ministru.

Totodată, instituțiile publice de învățământ superior sunt autorizate să accepte un număr de studenți care depășește numărul de stagii finanțate de la bugetul de stat, cu condiția acordului studenților pentru a-și suporta costurile pentru educație. Ministerul Educației aprobă în fiecare an numărul exact de locuri de studenți cu taxă pentru fiecare instituție publică de învățământ superior, pe baza propunerilor senatelor universitare și conform standardelor naționale de evaluare și acreditare academică.

Taxele de școlarizare sunt stabilite de senatele universitare în funcție de costurile învățământului oferit.

Potrivit prevederilor Legii Educației, Ministerul Educației stabilește numărul de locuri finanțate pentru studii postuniversitare, în timp ce senatele universităților stabilesc în mod autonom numărul de locuri cu plată. Și în acest caz, taxele de școlarizare sunt stabilite de senatele universitare în funcție de costurile învățământului oferit.

Instituțiile de învățământ superior pot solicita candidaților o taxă de înscriere, conform prevederilor legii.

Taxa de înscriere este menită să acopere costurile necesare organizării și derulării admiterii. Cuantumul taxei de înscriere este stabilit de senatele universitare și pot fi elaborate și aplicate anumite reguli de scutire. Studenții cazați în campusurile universitare trebuie să acopere parțial costurile necesare. Totuși, într-un număr destul de important de cazuri, bursele acordate studenților acoperă parțial sau total costurile de cazare.

Sprijin financiar pentru familiile studenților

Nicio prevedere.

Sprijin financiar pentru studenţi

Formele de sprijin pentru cadrele didactice, studenții și cercetătorii cu performanțe excepționale includ:

• granturi de studii sau de cercetare la universități din țară ori din străinătate, acordate pe bază de competiție
• granturi pentru efectuarea și finalizarea unor cercetări, inclusiv teze de doctorat
• aprobarea unor rute educaționale flexibile, care permit accelerarea parcursului de studii universitare
• crearea de instrumente și mecanisme de susținere a inserției lor profesionale în țară, astfel încât să valorifice la nivel superior atât talentul, cât și achizițiile realizate prin formare.

Invățământul particular

Instituţiile de învăţământ superior particulare şi instituţiile de învăţământ superior confesionale particulare sunt persoane juridice de drept privat, fondate din iniţiativa şi cu resursele materiale şi financiare ale unei persoane fizice, ale unui grup de persoane fizice, ale unei fundaţii sau asociaţii, ale unui cult religios ori ale unui alt furnizor de educaţie, recunoscut ca atare potrivit prevederilor  legii.

Persoanele fizice sau grupul de persoane fizice, precum şi persoanele juridice care au avut iniţiativa înfiinţării instituţiei de învăţământ particular şi confesional particular, finalizată prin acreditarea acesteia, îşi păstrează calitatea de fondatori.

Instituţiile de învăţământ superior particulare au autonomie universitară, conform prevederilor prezentei legi, şi autonomie economico-financiară, având drept fundament proprietatea privată, garantată de Constituţie.

Sursele de finanţare ale instituţiilor de învăţământ superior particulare şi confesionale particulare sunt compuse din:

• sumele depuse de fondatori

• fonduri publice, în cazul în care în cadrul învăţământului superior de stat nu există învăţământ teologic pastoral specific cultului respectiv, recunoscut drept cult conform Legii nr. 489/2006, republicată

• taxe de studiu şi alte taxe şcolare

• sponsorizări, donaţii din ţară şi din străinătate, granturi şi finanţări acordate pe bază de competiţie, exploatarea rezultatelor cercetării, dezvoltării, inovării şi alte surse legal constituite.

Statul poate sprijini învăţământul superior particular acreditat.

În instituţiile de învăţământ superior particular, învăţământul este cu taxă, iar cuantumul acesteia este stabilit de către consiliul de administraţie, conform legii.

Instituţiile de învăţământ superior au autonomie în stabilirea cuantumului taxelor şi au obligaţia să le comunice tuturor celor interesaţi, inclusiv pe site-ul universităţii.

Universităţile particulare au patrimoniu propriu, pe care îl gestionează conform legii, acestea fiind titulare ale dreptului de proprietate ori ale altor drepturi reale pe care le exercită asupra patrimoniului, în condiţiile legii.

Patrimoniul instituţiilor de învăţământ superior particulare şi confesionale particulare constă în patrimoniul iniţial al fondatorilor, la care se adaugă patrimoniul dobândit ulterior.

Instituţiile de învăţământ superior particulare şi confesionale particulare, pe durata existenţei lor, dispun de patrimoniul pus la dispoziţia lor, conform legii.