Asigurarea calității presupune la nivel de instituție de învățământ, în conformitate cu prevederile legale, trei mari procese: evaluarea internă a calității, evaluarea externă a calității și îmbunătățirea calității. 

Țintele evaluării interne, evaluării externe și ale îmbunătățirii calității, așa cum sunt apar în cerințele din standarde și standarde de referință, sunt:

• Capacitatea instituțională (structuri administrative și manageriale, logistică, resurse umane).

• Eficacitatea educațională (referitoare la conținutul programelor de studiu, rezultatele învățării, gestionarea bugetelor, angajabilitatea).

• Managementul calității (referitor la strategii și proceduri pentru asigurarea calității; proceduri pentru proiectare, monitorizare și revizuire a programelor și de studiu; proceduri obiective și transparente pentru evaluarea rezultatelor învățării; proceduri pentru evaluarea personalului didactic; accesibilitatea resurselor pentru învățare; actualizarea sistematică a bazelor de date privind asigurarea calității; transparența informațiilor publice privind programele de studii și diplomele și certificatele oferite; respectarea cerințelor legale de raportări și funcționarea structurilor care răspund de asigurarea calității).

Aceste trei arii sunt împărțite în 16 ’criterii’. Pentru fiecare criteriu sunt stabiliți ’indicatori de performanță’ (numărul lor fiind variabil și diferit pentru învățământul preuniversitar și pentru cel superior). Fiecare indicator de performanță are cerințe (descriptori) care descriu normele, reglementările și nivelurile necesare de performanță pe care o instituție trebuie să le îndeplinească pentru a atinge standardul de calitate particular căutat (standarde pentru autorizare de funcționare provizorie și pentru acreditare, la care se adaugă standarde de referință pentru evaluare periodică – vezi mai jos).

Organisme responsabile

Conform prevederilor legale, Ministerul Educaţiei are responsabilitatea de a evalua atât sistemul de învăţământ, cât şi procesul de învăţământ, conform standardelor naţionale şi prin instituţii specializate.

Evaluarea sistemului şi procesului de învăţământ are o componentă internă - în întregime realizată la nivelul unităţilor sau instituţiilor de învăţământ, şi o componentă externă - realizată de următoarele organisme:

• Inspectoratele şcolare pentru evaluarea procesului de învăţământ în învăţământul preuniversitar

• Agenţia Română pentru Asigurarea Calităţii Învăţământului Preuniversitar (ARACIP) pentru evaluarea instituţională a unităţilor de învăţământ preuniversitar (atât din punct de vedere al procesului de învăţământ, cât şi din punct de vedere instituţional)

• Ministerul Educaţiei pentru evaluarea întregului sistem de învăţământ.

Abordări şi metode de asigurare a calităţii

Evaluarea internă 

Evaluarea internă este realizată de Comisia pentru Evaluarea și Asigurarea Calității (CEAC), stabilită la nivelul fiecărei instituții de învățământ, pe baza standardelor naționale de calitate (standarde și standarde de referință) și a altor prevederi din legislația calității.

CEAC este compusă din reprezentanți ai personalului instituției de învățământ, un reprezentant al sindicatului, un reprezentant al elevilor, al părinților (pentru educația timpurie, învățământul primar și cel secundar) și reprezentanții altor actori esențiali, în funcție de nivelul de învățământ (reprezentanți ai autorităților locale, ai minorităților naționale, ai angajatorilor).

CEAC stabilește strategia și procedurile pentru îmbunătățirea calității, publică un raport anual de evaluare a calității educației în instituția de învățământ, propune conducerii școlii programe și măsuri pentru îmbunătățirea calității educației și cooperează cu toate părțile interesate în acest proces (profesori, elevi, părinți, personal didactic, consiliu local etc.). 

Raportul de evaluare internă a calității educației se publică, anual, pe site-ul ARACIP urmând un format și având un conținut stabilit la nivel național. 

Evaluarea externă

Evaluarea externă este realizată de ARACIP (pentru învățământul preuniversitar) și ARACIS (pentru învățământul superior), pe baza standardelor naționale de calitate și a procedurilor comune, care se aplică, nediscriminatoriu, instituțiilor publice și private de învățământ. Există trei tipuri principale de evaluare externă:

• Pentru autorizarea de funcționare provizorie – înainte ca unitatea de învățământ să înceapă să funcționeze (este interzisă funcționarea fără, cel puți, autorizație de funcționare provizorie). Cerințele evaluate pentru autorizarea provizorie, reprezintă un sub-set din cele utilizate la acreditare (vezi mai jos), care pot fi evaluate înainte ca unitatea de învățământ să funcționeze.

• Pentru acreditare, după parcurgerea unui ciclu întreg de învățământ, dar nu mai târziu de 3 ani de la prima promoție de absolvenți, care conferă unității de învățământ evaluate toate drepturile stabilite de lege. Cerințele prevăzute în standarde reprezintă condițiile minime de funcționare stabilite prin lege care, de aceea sunt, toate, obligatorii și reprezintă nivelul minim (’satisfăcător’) la care poate funcționa o instituție de învățământ.

• Evaluare periodică – din cinci în cinci ani – permite evaluarea nivelului de calitate oferit de instituțiile de învățământ, față de standarde și standarde de referință: dacă standardele reprezintă nivelul minim acceptabil de realizare a activității de învățământ, standardele de referință reprezintă nivelul optim de realizare a acestora. 

Evaluarea externă este realizată de un corp specializat de evaluatori, selectați dintre cadrele didactice și directorii de școli, pregătiți printr-un program specific de formare, înscriși într-un registru special, făcut public. Pentru fiecare vizită de evaluare externă sunt formate echipe de evaluatori (2-4 pentru învățământul preuniversitar) , care judecă nivelul de calitate, pe baza standardelor și, după caz, a standardelor de referință și folosind dovezile oferite de unitățile de învățământ: documente, statistici, observare directă (a spațiilor școlare și a activităților de învățare), interviuri sau chestionare aplicate reprezentanților actorilor esențiali (conducerea instituției de învățământ, cadre didactice, elevi, părinți, autorități locale, angajatori etc.).

Aceeași procedură generală, stabilită de lege, se aplică tuturor tipurilor de evaluare externă, de la instituții care oferă educația timpurie la instituțiile de învățământ superior:

• Cererea de evaluare externă, făcută fie de instituția de învățământ, fie de alte părți interesate (Ministerul Educației, autoritățile locale) este punctul de pornire.

• Înainte de vizita de evaluare, instituția de învățământ trebuie să prezinte un set de date și documente, cuprinzând dovezi că sunt respectate cerințele standardelor și orientărilor naționale.

• Personalul propriu al ARACIP examinează documentele și datele justificative (completitudine și relevanță) și, dacă sunt îndeplinite aceste condiții preliminare, se stabilește calendarul vizitei de evaluare externă și se numește o echipă de evaluatori externi. Evaluatorii trebuie să aibă expertiză relevantă în nivelul de educație respectiv, iar calitatea rapoartelor lor de evaluare anterioare este luată în considerare în procesul de selecție. În plus, evaluatorii selectați nu trebuie să locuiască în același județ cu instituția de învățământ preuniversitar evaluată.

• Echipa de evaluare contactează instituția de învățământ, negociază agenda concretă și efectuează vizita la fața locului: 2-3 zile pentru instituțiile de învățământ preuniversitar. Pentru autorizarea provizorie, evaluatorii verifică facilitățile, examinează documentația mai detaliat (dacă este necesar) și intervievează echipa de conducere. Pentru acreditare și evaluare periodică, se adaugă: observarea activităților de învățare, interviuri cu personalul, interviuri și / sau chestionare pentru elevi și, dacă este cazul, cu reprezentanții altor părți interesate (părinți, administrația locală, angajatori). Interviurile acoperă subiecte precum: comunicarea între instituția de învățământ și principalii actori, participarea lor la procesul decizional și nivelul de satisfacție cu privire la oferta educațională.

• Echipa de evaluare redactează raportul de evaluare externă, pe baza formatelor furnizate de ARACIP.

• Personalul propriu al ARACIP analizează și validează raportul de evaluare externă. Pe baza acestor rapoarte și a dovezilor furnizate de instituția de învățământ, Consiliul ARACIP decide să recomande Ministerului Educației autorizarea provizorie sau acreditarea.

• Autorizația de funcționare provizorie se acordă, pe baza avizului ARACIP, prin ordin al ministrului educației, pentru instituțiile de învățământ preuniversitar.

• Acreditarea se acordă, pe baza avizului ARACIP, prin ordin al ministrului educației, pentru instituțiile de învățământ preuniversitar.

• Rezultatul evaluării externe periodice este un ’certificat de calitate’ emis de ARACIP.

• Rapoartele de evaluare externă se publică pe site-ul ARACIP. 

Rezultatele posibile ale evaluării externe sunt:

• Autorizația de funcționare provizorie este acordată instituției de învățământ pentru nivelul de educație respectiv. Instituția poate apoi să înscrie elevi, să angajeze profesori și să înceapă să ofere programele de studiu autorizate. Dacă autorizația nu este acordată, instituția de învățământ o poate solicita din nou de câte ori consideră.

• Acreditarea se acordă instituției de învățământ pentru nivelul de educație respectiv. Instituția poate elibera diplome și certificate de absolvire sau, după caz, de calificare. În cazul în care acreditarea nu este acordată, instituția poate aplica din nou după un an. Dacă această a doua cerere este refuzată (în urma unei alte proceduri de evaluare externă), instituția de învățământ este închisă.

• Evaluarea externă periodică pentru instituțiile de învățământ preuniversitar implică utilizarea unui „indice de eficiență / valoare adăugată”. Acest indice arată rezultatele evaluării, după controlarea influenței contextului școlar și a factorilor de intrare (cum ar fi mediul familial și factorii comunității, mediul socio-economic al școlii, infrastructura școlară etc.). Acest indice este destinat să măsoare eficiența educației în termeni de efort depus de școli, arătând dacă rezultatele reale ale școlilor sunt superioare sau inferioare celor așteptate, având în vedere și resursele și circumstanțele în care au fost obținute.

• Rapoartele de evaluare externă, deciziile Consiliului ARACIP, respectiv ordinele de ministru, precum și certificatele de calitate sunt publicate pe site-ul web al ARACIP.

• ARACIP publică un rapoarte anuale de activitate și, periodic, rapoarte generale privind calitatea educației la nivel de sistem, care cuprind și recomandări privind îmbunătățirea calității, la același nivel, de sistem.

Îmbunătățirea calității

Îmbunătățirea calității educației semnifică evaluarea, analiza și acțiunea corectivă continuă din partea furnizorului de educație / instituției de învățământ, bazată pe selectarea și adoptarea celor mai potrivite proceduri, precum și pe alegerea și aplicarea standardelor de referință.

Rezultatele evaluărilor interne și externe sunt utilizate, în primul rând, de către managementul instituției de învățământ, pentru analiza calității activităților educaționale și administrative și pentru elaborarea deciziilor privind obiectivele dezvoltării instituționale.  La nivelul instituției de învățământ raportul anual de evaluare internă a calității educației cuprinde propuneri de activități de îmbunătățire. De regulă, aceste propuneri sunt preluate în planurile de dezvoltare instituțională, prin acțiuni specifice de îmbunătățire.

La nivelul autorităților locale și la nivel central, rezultatele evaluărilor interne și externe sunt utilizate pentru deciziile referitoare la finanțarea instituțiilor de învățământ, pentru studii de diagnoză și prognoză, precum și pentru elaborarea rapoartelor anuale privind starea învățământului la nivelul județului și la nivel național.

Un rol important în îmbunătățirea calității, în învățământul preuniversitar, îl joacă inspectoratele școlare județene / al Municipiului București, care, conform legislației calității, au un rol esențial în monitorizarea și controlul calității, prin intermediul inspecției școlare, care poate avea obiective derivate din ariile de îmbunătățire scoase în evidență prin rapoartele de evaluare internă și evaluare externă. 

La fel, Ministerul Educației, are, conform legii, un rol esențial în monitorizarea și controlul calității, fiind răspunzător și de controlul și implementarea măsurilor de asigurare și îmbunătățire a calității recomandate de ARACIP.

În 2020 au fost adoptate, prin hotărâri de guvern, noi standarde de calitate (standarde și standarde de referință), precum și o nouă metodologie de evaluare externă pentru învățământul preuniversitar. Noutățile introduse vizează: 

• Eficientizarea evaluării interne și externe, prin simplificare (reducerea numărului cerințelor cu peste 50%), debirocratizare (reducerea semnificativă a numărului documentelor solicitate), digitalizare (întregul proces de evaluare externă se poate face online), unificare (au fost unificate mai multe acte normative emise anterior) și clarificare (vor fi elaborate ghiduri explicative, care vor fi puse la dispoziție tuturor părților interesate). 

• Descentralizare și implicarea beneficiarilor, prin clarificarea atribuțiilor ARACIP și ale inspectoratelor școlare și prin corelarea mai strânsă a sistemului de calitate cu inspecția școlară. Totodată, a fost mai clar stabilită răspunderea diferitelor instituții în privința îmbunătățirii calității. 

• Reorientare (prin mutarea accentului de la evaluarea intrărilor și a resurselor la proces și rezultate și de la analiza documentelor la observare directă (condiții oferite de unitatea de învățământ și activitățile de învățare propriu-zise) și evaluarea feedbackului oferit de actori (cadre didactice, elevi, părinți), prin chestionare și interviuri.

• ”Umanizare”:  starea de bine, accesul la educație și echitatea furnizării serviciilor educaționale devin dimensiuni esențiale ale standardelor de calitate. 

Elemente specifice ale sistemului de calitate în educația și îngrijirea timpurie a copilului

Recent (în 2019) educația timpurie a fost inclusă în sistemul de calitate aferent învățământului preuniversitar. 

În sistemul de învățământ România, educația timpurie cuprinde învățământul preșcolar (oferit de grădinițe – care se adresează copiilor între 3 și 6 ani) și cel antepreșcolar (oferit de creșe – care se adresează copiilor sub 3 ani). În lipsa unui curriculum specific, până în 2019, sistemul de calitate aferent învățământului preuniversitar era aplicat doar pentru grădinițe, creșele fiind considerate, preponderent, instituții de ocrotire a copilului și mai puțin instituții de educație.

Începând cu 2019, odată cu adoptarea curriculumului specific pentru învățământul antepreșcolar, creșele au intrat sub acoperirea sistemului de calitate aferent învățământului pre-universitar, având aceleași obligații în privința respectării standardelor naționale și urmând același ciclu de viață în domeniul managementului calității – evaluare internă și evaluare externă (pentru autorizare de funcționare provizorie, acreditare și evaluare externă periodică).

În prezent, datorită faptului că legislația aferentă funcționării creșelor nu a fost modificată, instituțiile antepreșcolare de învățământ trebuie să îndeplinească, în continuare, și cerințele aferente, care țin de partea de îngrijire a copilului, elaborată la nivelul instituțiilor naționale responsabile cu protecția copilului și cu sănătatea publică. 

Un proiect al Ministerului Educației, demarat în 2020, are ca țintă tocmai unificarea cadrului normativ în privința creșelor, în vederea unificării abordărilor în privința grădinițelor și a creșelor și a consolidării dimensiunii educaționale a creșelor, fără a neglija dimensiunea de îngrijire.