Studiile de Master corespund unui număr de credite cuprins între 90 (60 prin excepție) și 120. 

Unui semestru de master îi corespunde un număr de 30 de credite.

Domenii de studiu

Studiile de masterat au durata de 2-4 semestre şi integrează mai multe domenii de specializare, având rolul de a extinde competentele în aceste domenii.

Prin Hotărârea Guvernului României 434/2022 privind domeniile și programele de studii universitare de master acreditate și numărul maxim de studenți ce pot fi școlarizați în anul universitar 2022—2023 au fost aprobate:

• Domeniile și programele de studii universitare de master
• Locațiile geografice de desfășurare
• Numărul de credite de studii transferabile pentru fiecare program
• Forma de învățământ
• Limba de predare
• Numărul maxim de studenți care pot fi școlarizați în anul universitar 2022—2023, în cadrul instituțiilor de învățământ superior de stat și particular.

Cerințe privind admiterea

Admiterea se organizează pe baza metodologiilor proprii de admitere stabilite de fiecare universitate, cu respectarea prevederilor legislaţiei în vigoare.

Cadrul general al admiterii este reglementat prin Ordinul Nr. 3102/2022 din 8 februarie 2022 pentru aprobarea Metodologiei-cadru privind organizarea admiterii în ciclurile de studii universitare de licenţă, de master şi de doctorat. 

Numărul de locuri finanţate de la bugetul statului, pentru care se organizează admiterea, sunt alocate fiecărei instituţii de învăţământ superior de stat prin Ordin  ministerial.

Instituţiile de învăţământ superior de stat sunt autorizate să accepte și un număr de studenţi care acceptă să achite contravaloarea studiilor (Legea 441/2001). Ministerul Educaţiei aprobă anual numărul exact de locuri cu plată în fiecare instituţie de învăţământ superior, pe baza propunerilor senatelor universitare şi conform standardelor academice de evaluare şi acreditare.

Taxele de studiu sunt stabilite de senatele universitare.

Curriculum

Curricula sunt stabilite independent de instituţiile de învăţământ superior, conform strategiilor naţionale de dezvoltare a învăţământului superior şi standardelor academice naţionale.

Curriculum pentru învăţământul superior trebuie să includă:

• discipline obligatorii
• discipline opţionale
• discipline facultative.

Disciplinele obligatorii şi opţionale trebuie să aparţină uneia dintre următoarele categorii:

• discipline fundamentale
• discipline de profil sau specializare
• discipline complementare.

Pentru fiecare domeniu de referinţă şi specializare recunoscute de lege instituţiile de învăţământ superior stabilesc planul de învăţământ.

Planul de învăţământ este un document complex care cuprinde:

• durata studiilor
• disciplinele după tip şi an de studiu
• tipuri de activităţi
• numărul de ore alocate pe discipline şi activităţi
• creditele alocate etc.

Structura şi conţinutul planului de învăţământ în ceea ce priveşte disciplinele, activităţile şi numărul de ore trebuie să corespundă standardelor academice naţionale. urriculumul final pentru fiecare disciplină este elaborat conform acestor standarde specifice, este analizat de consiliile departamentelor şi aprobat de senatul universitar.

Există un număr important de instituţii de învăţământ superior care asigură predarea completă într-o limbă modernă de circulaţie internaţională pentru anumite specializări. 

Conform prevederilor Legii Învăţământului, pentru toate nivelurile educaţionale învăţământul şi formarea profesională se realizează în limba română.

Persoanele aparţinând minorităţilor naţionale au dreptul de a studia şi de a fi instruite în limba lor maternă la toate nivelurile şi în toate formele de învăţământ - în condiţiile în care există cerere suficientă.

• Linii de studiu în limba maghiară şi în limba germană pentru studenţii aparţinând acestor minorităţi sunt organizate în mai multe instituţii de învăţământ superior.
• În acelaşi timp, Legea Învăţământului stipulează că învăţarea limbii române ca limbă oficială este obligatorie pentru toţi cetăţenii, indiferent de naţionalitatea lor.

Metode Didactice

Activităţile de predare-învăţare trebuie să satisfacă cerinţele standardelor academice naţionale stabilite, atât în ceea ce priveşte tipurile de bază, cât şi duratele alocate pentru fiecare domeniu de referinţă şi specializare.

Activităţile de predare-învăţare cuprind:

• cursuri (activităţi teoretice)
• seminarii
• laboratoare
• activităţi practice şi de pregătire de proiect.

Cursurile sunt în mod obişnuit susţinute cu un număr mare de studenţi şi oferă cunoştinţele de bază într-un anumit domeniu de studiu.

Seminariile sunt dedicate studiului aprofundat al temelor prezentate în cadrul cursurilor şi solicită participarea activă a studenţilor.

Orele de laborator, realizate cu grupuri mai mici de studenţi, sunt dedicate activităţilor de cercetare şi pregătire practică realizate sub supravegherea unui cadru didactic.

Pentru anumite specializări sunt necesare activităţi practice - cum sunt activităţi în teren, cercetare ştiinţifică, practică de predare etc.

Cadrele didactice au deplină libertate în a decide asupra metodelor didactice utilizate.

În timpul activităţilor de predare-învăţare, cadrele didactice utilizează o varietate de metode de predare:

• Metode bazate pe expunere (descrierea, explicaţia etc.) şi metode bazate pe conversaţie (conversaţia, conversaţia euristică, problematizarea etc.) - în special în timpul cursurilor.
• Metode de învăţare şi explorare prin descoperire:
  • explorarea directă a obiectelor şi fenomenelor (observaţii sistematice şi independente, experimente, activităţi practice etc.) şi
  • explorarea indirectă (rezolvare de probleme, demonstraţia prin imagini, filme etc.) - în special în timpul seminariilor, laboratoarelor şi activităţilor practice.
• Pregătire şi prezentare de proiecte. 

Predarea asistată de calculator este utilizată pe scară extinsă pentru modelare, proiectare, prelucrare de date, prezentări, achiziţie de informaţie şi date, comunicare etc.

În instituţiile de învăţământ superior, precum şi în numeroase campusuri universitare studenţii au acces nelimitat la calculatoare publice conectate la Internet.

Promovarea Studenţilor

Organizarea procesului de învăţământ folosind sistemul creditelor transferabile a început în anul universitar 1998/1999. Aeastă corganizare face posibilă utilizarea unui sistem analitic de evaluare a timpului şi a efortului necesar desfăşurării activităţilor componente ale procesului de învăţământ. Totodată, prezintă avantaje pentru echivalarea cu procesul de învăţământ din alte universităţi din ţară şi străinătate.

Unui an de studiu, la zi, îi revine un număr mediu de 60 de credite.

Programele de studii universitare de master corespund unui număr minim de credite de studii transferabile, cuprins între 60 şi 120 şi se finalizează prin nivelul 7 din EQF/CEC şi din Cadrul Naţional al Calificărilor.

Numărul maxim de puncte de credit transferabile în ECTS este stabilit de Consiliul fiecărei facultăţi. În cazul în care studentul urmează perioade de studii în alte universităţi/facultăţi (din ţară şi/sau din străinătate), în conformitate cu reglementările stabilite de către fiecare facultate, creditele obţinute vor fi recunoscute în facultatea de origine.

Fiecare instituţie de învăţământ superior stabileşte propriile cerinţe de promovare, conform prevederilor legale generale şi standardelor naţionale pentru învăţământul superior.

• Studenţilor le este acordată posibilitate de a încerca să promoveze examenele pentru fiecare disciplină de trei ori.  
• Studenţii care nu promovează de două ori examenul pentru o anumită disciplină pot fi înscrişi în anul următor şi pot susţine examenul respectiv din nou, cu aprobarea rectorului. Această a treia încercare trebuie realizată până la prima sesiune ordinară de examene din anul respectiv.
• Studenţii care nu promovează nici pentru a treia oară examenul, trebuie să urmeze pentru a doua oară toate activităţile de predare-învăţare organizate pentru disciplina respectivă.

Promovarea de la un an de studiu la următorul este condiţionată de performanţele studenţilor, evaluate prin rezultatele obţinute la examenele organizate în fiecare an de studiu.

Studenţii trebuie să promoveze un anumit procent din numărul total de examene organizate într-un anumit an de studiu înainte de a li se permite trecerea în anul următor.

Studenţii care nu realizează procentul minim de examene promovate stabilit de instituţia de învăţământ superior sunt declaraţi repetenţi şi trebuie să repete anul respectiv de studiu.

Cadrele didactice pot recunoaşte examenele promovate anterior cu o anumită notă.

Capacitatea de angajare

În scopul sprijinirii orientării şcolare şi profesionale a studenţilor şi pentru a facilita inserţia lor profesională pe piaţa muncii, în fiecare instituţie de învăţământ superior au fost înfiinţate departamente de consultanţă pentru alegerea rutei profesionale şi plasarea pe piaţa muncii.

Departamentele au următoarele atribuţii:

• Să ofere persoanelor interesate informaţii privind filierele şi programele de studii existente în cadrul instituţiei de învăţământ superior.
• Să furnizeze studenţilor informaţii şi consultanţă în alegerea sau schimbarea rutei profesionale individuale, în contextul curriculumului universitar şi al sistemului de credite transferabile.
• Să încurajeze constituirea unor asociaţii ale absolvenţilor institutului de învăţământ superior, care să susţină atât interesele acestuia cât şi ale noilor generaţii de absolvenţi în relaţia cu comunităţile economice, culturale şi administrative pe plan local sau regional.
• Să prospecteze în permanenţă nevoile pieţei muncii şi să promoveze acţiuni specifice cunoaşterii firmelor şi nevoilor lor de personal cu calificare academică.
• Să acorde consultanţă şi sprijin metodologic şi pedagogic în pregătirea studenţilor, prin menţinerea contactului cu mediul economic şi de afaceri.

Evaluarea Studenţilor

Evaluarea studenţilor în învăţământul superior se realizează prin examinări periodice (sumative) organizate pentru fiecare disciplină din planul de învăţământ.

Evaluările sunt realizate sub forma de:

• probe orale
• probe scrise
• probe practice
• prezentări de proiect (în anumite cazuri).

Criteriile de evaluare pentru performanţele academice şi profesionale ale studenţilor sunt stabilite de instituţiile de învăţământ superior, conform autonomiei universitare.

Cerinţele concrete şi criteriile de evaluare pentru fiecare disciplină sunt stabilite în curriculum (în partea introductivă a fiecărei discipline).

Evaluarea performanţelor studenţilor se materializează prin note de la 1 la 10. 

Examinarea pentru fiecare disciplină este realizată de o comisie din care face parte cadrul didactic care susţine cursurile disciplinei respective, asistat de cel puţin încă un specialist din aceeaşi catedră sau acelaşi departament.

După fiecare examinare, notele acordate studenţilor se înregistrează în carnetele studenţilor şi în documentele oficiale ale instituţiei.

Instituţiile de învăţământ superior organizează două sesiuni ordinare de examene pe perioada anului academic:

• în mod obişnuit în februarie şi respectiv mai-iunie, şi
• cel puţin o sesiune dedicată re-examinărilor, organizată în mod obişnuit toamna, înainte de începerea anului academic.

Sesiunile de re-examinare sunt organizate pentru studenţii care nu au susţinut sau nu au promovat una sau mai multe discipline de studiu în timpul sesiunilor ordinare de examene.

Studenţii au posibilitatea de a încerca să promoveze o anumită disciplină de trei ori; studenţii care nu promovează o disciplină după aceste trei încercări trebuie să urmeze din nou toate ctivităţile de predare-învăţare organizate pentru disciplina respectivă.

Instituţiile de învăţământ superior pot stabili anumite taxe pentru re-examinări, în scopul de a acoperi cheltuielile suplimentare.

Certificare

Studiile de masterat se încheie cu o prezentarea unei disertaţii în specializarea studiilor.

Nota minimă de promovare a disertaţiei este 6. 

Examenele finale trebuie susţinute în faţa unei comisii de examen stabilită pentru fiecare specializare.

Comisiile de examen sunt stabilite prin decizie a rectorului instituţiei de învăţământ superior care organizează examenele, pe baza propunerilor consiliilor facultăţilor, colegiilor sau departamentelor. Comisia de examen trebuie să aibă cel puţin trei membri, cu titlul de Doctor, iar preşedintele trebuie să aibă funcţia didactică de profesor sau conferenţiar universitar.

Promovarea este atestată prin diploma de master, emisă de instituţia de învăţământ superior.